vineri, 26 noiembrie 2010

rotting christ, sonete si versuri de" manele cu valoare"


azi nu am iesit din casa. am lenevit si apoi m-am apucat cu mare scarba de eseul pentru facultate... am amanat cat am putut momentul, dar odata si odata trebuia sa ma apuc. asa ca mi-am pus ultimul album Rotting Christ care e surprinzator de fain, are multe elemente din folclorul grecesc ,voci feminine, instrumente ciudate care suna foarte bine. ii zice AEALO, pentru cei ce gusta genul asta e recomandat, ba mai mult decat atat, e un must listen, albumul este foarte reusit, il mai ascultasem anul trecut, dar nu foarte atent. baietii astia mi-au placut intotdeauna. din pacate, numele ii indeparteaza pe multi, adica poate se potrivea cu primele 2 albume,dar dupa s-au schimbat. insa oricum,albumul lor din 1999-Sleep of the Angels m-a convins ca sunt buni si deosebiti.

asadar m-am apucat de eseul pentru facultate, am aberat cat de mult am putut in introducere, dar dupa m-am lasat, trebuia sa incep cu the real shit si am abandonat. oricum trebuie sa il termin pana duminica seara. si citind eu la sonete, mi-a venit ideea sa scriu si eu un sonet, sa vad cat de maestru sunt. trebuie sa marturisesc ca mi-a fost destul de greu... rezultatul, nesatisfacator, mai jos:

iubita mea cu ochi de portelan...

iubita mea cu ochi de portelan
cu par arzand si piele de felina
mangaie-mi chipul pierdut in lumina
cu umbra unui gand trecut si grosolan

cat eu priveam la fundul tau bombat
un altul a parcat masina langa geam
a claxonat smecher si cu bulan
si fara de regrete ai plecat

imi numar lacrimile fara rost
nici bani de gloante nu mai am
nu am avut masina scumpa si nici post

in vreo firma mare. de la geam
privesc la SL negru ca un prost
injur si plec la un bairam

sau totusi as putea sa fac cariera... ce Petrarca, ce Marino, Gongora sau Dante. zilele trecute am auzit cele mai tari versuri de manea ever. toti poetii lumii daca se strangeau la o masa nu reuseau sa le scrie. fiti atentia aici, versuri ce transced conditia umana, moartea, tot ce vreti voi: ”eu si cand mor am valoare/ la sicriu fac buzunare/ sa vada dusmanii bine/ ca iau banii toti cu mine...” hmm? ce ziceti? muream fara sa aud aceste versuri,era pacat. doamne, iarta-i ca stiu prea bine ce fac,dar noi suntem prosti si le dam bani...dar iarta-i si iarta-ne si noua,romanilor, stupizenia crasa..

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu