marți, 27 decembrie 2011

câteva gânduri despre Crăciun și o comemorare

nu știu alții cum sunt,dar eu am tot căutat să simt măcar o fărâmă din magia Crăciunului,așa cum era ea odată, în vremurile ancestrale ale copilăriei mele....și nu am mai găsit-o. nu e nicăieri,chiar dacă e trâmbițată peste tot prin lume. nu vreau să fiu eu gică contra, dar parcă oamenii au uitat despre ce e Crăcciunul. Am văzut câteva reportaje pe la tv în care oamenii chiar habar nu aveau ce se sărbătorește, unul dintre ei zicea că e Sfântul Crăciun și un altul ”e despre porc, facem un cârnat, o țuică, ce să fie”. m-am crucit. nu sunt eu cel mai religios om din lume și nu prea merg la biserică din motive care nu țin de credința mea, ci de prostituția acestei instituții,însă măcar am habar despre ce e vorba. Oameni buni, Crăciunul nu e un motiv de a mânca porcește, la vălău, și de a bea până la fisurarea ficatului (chiar dacă,oameni fiind e normal să bem și să mâncăm), e un bun prilej de reconectare a sinelui cu spiritul. unde sunt obiceiurile, colindele, smerenia? eu nu le mai văd. și asta mă întristează...


în altă ordine de idei, deplâng moartea liderului formației Woods Of Ypres , David Gold, mort într-un accident de mașină, pe 21 decembrie 2011, la vârsta de 31 de ani. unul dintre cei mai buni din aria lui. știu formația de câțiva ani buni și mi-au plăcut de la prima ascultare. o formație melancolică, foarte specială, versuri și melodicitate care te transpun într-o stare aparte. am fost trist și șocat când am citit despre moartea lui, atât de puțin mediatizată. doar câteva siteuri de profil au scris despre asta. știu, e o formație underground, dar totuși, atâta ignoranță mă scârbește. dacă murea vreun starlet din ăsta care trăiește un sezon, aflam și de la fierul de călcat când îl băgam în priză. e tare păcat că oamenii cu ceva în minte, care compun muzică bună, care chiar transmite ceva, care chiar îți umple spiritul de emoție și frumusețe, nu sunt apreciați. știu, e o banalitate ce spun eu acum, dar e cât se poate de adevărat. o lume întoarsă, care mă sperie prin idioțenie și absurd... dar, rest in peace David... only the good die young.... Asculta.

La Horezu e cald și a trecut Crăciunul. fără zăpadă. fără magie. dar sunt acasă, am familia, câinele și prietenii alături și mă simt bine.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu